Există foarte multe situații în care companiile au probleme de capital din perspectiva cheltuielilor recurente și ocazionale ce urmează să apară în următoarea perioadă. Sumele existente în conturi și cele ce urmează să fie încasate nefiind suficiente pentru a putea fi distribuite către nevoi astfel încât acestea să fie acoperite corespunzător.
În cazul în care situația aceasta, așa cum sugeram mai sus, nu este creată de întârzieri de plată din partea clienților, există alte câteva motive potențiale recurente ce ar trebui cunoscute în detaliu pentru a putea fi recunoscute ca atare și abordate în consecință:
Modul în care acesta este construit și mai ales cum se desfășoară în realitate. Un proces ineficient consumă, de fiecare dată, mai multe resurse decât este necesar generând pierderi sau risipind resurse, materiale, energie, reducând astfel profitabilitatea firmei în mod artificial. De notat că aceste pierderi și risipa sunt de cele mai multe ori ascunse în apanajul activităților care generează valoarea adăugată și nu pot fi identificate tocmai ușor.
Diferența dintre venitul pe unitatea de valoare adăugată și costul pe unitatea de valoare adăugată este mic sau inexistent. Dacă nu avem o situație în care am redus mult prețurile pentru a deveni mai competitivi în raport cu concurența și vindem la prețul pieței, în mod evident ne confruntăm cu o problemă la nivelul cheltuielilor. Fie acestea au fost bugetate incorect, fie nu sunt urmărite îndeaproape și, în consecință nici nu au fost controlate, iar acest fapt determină fluctuația acestora fără a avea, de fapt, o legătură cu nevoia reală exprimată de costuri.
Atunci când vorbim despre activități care presupun cheltuieli și capacitate relativ stabile, spre exemplu un local, o sală de fitness, o clinică medicală, o sală de cinema etc. profitul se obține doar când volumul de clienți deserviți este mai mare de un anumit punct (ex: 40% din capacitate), punct până la care veniturile acoperă cheltuielile (break-even). Chiar și după ce se trece de acest punct, profitabilitatea poate să fie nesemnificativă sau scăzută atunci când cheltuielile nu sunt ținute sub control în mod coerent și consistent.
În orice firmă este de dorit să existe obiective minimale de venituri precum și obiective țintă care să permită atingerea unui profit anticipat și dorit de către antreprenor. Dacă aceste ținte de venit nu sunt atinse și există cheltuieli excedentare (asumate) pentru a genera posibilitatea de a atinge țintele respective de venituri, e normal ca profitabilitatea sa fie compromisă.
Când avem un buget de funcționare stabilit astfel încât odată cu atingerea țintelor de venit va fi atinsă și profitabilitatea, putem spune că au fost bugetate și cheltuielile în mod corespunzător, respectarea disciplinei bugetare garantând atingerea obiectivului de profit. Însă viața economică reală ne învață că planurile sunt orientative și, nu de puține ori, apar situații ce ne forțează sa nu respectăm planul de management financiar dinainte stabilit. În aceste momente este extrem de important să recunoaștem derapajul bugetar și să identificăm, de îndată, soluțiile de stabilizare și recuperare.
Acest aspect presupune, de cele mai multe ori, lipsa analizei randamentului obținut pentru sumele rulate. Din acest motiv, datele ce reprezintă profitul nominal sau cel procentual nu sunt suficiente pentru a putea vedea toate perspectivele performanței financiare; pentru a adopta cele mai educate si inspirate decizii strategice in cadrul afacerii, este important să ținem cont de mai mulți indicatori.
Toate scenariile prezentate mai sus pot fi controlate atunci când avem un buget construit corect și instrumente capabile să ne arate gradul de acuratețe în ceea ce privește execuția bugetară.
Astfel, primul punct în care putem măsura performanța operațională a companiei, și o putem face chiar în timp real, este la finalul procesului operațional iar performanța financiar-operațională (aproape similară indicatorului EBITDA din managementul financiar convențional) ne arată cât de capabilă este compania să genereze profit și, în consecință, să controleze costurile pentru a maximiza acest profit. Dacă în acest punct cifrele nu arată bine este o iluzie să avem așteptări de profit la finalul anului fiscal.
Așa cum spuneam mai sus, în acest punct al activității companiei, poate fi identificată performanța financiară efectivă iar acest lucru ne va înlesni decizii corecte, rapide și eficiente; când măsurarea, prin Adaptive Management Financial, se face în timp real, nu doar la finalul lunii sau chiar spre finalul următoarei luni, atunci când se depun declarațiile contabile, probabilitatea de a anticipa scăderi sau dezechilibre bugetare majore este maximizată iar pârghiile prin care putem genera profit fiind mult mai acurate și mai generoase.
AMF (Adaptive Management Financial) este un software construit, din capul locului, să faciliteze urmărirea tuturor parametrilor financiari operaționali oferind astfel, fiecărui manager, în timp real, informațiile necesare, structurate corect, pentru a putea decide și acționa prompt.
Este regratabil să vedem atât de mulți antreprenori care pornesc o afacere dintr-o pasiune sau dintr-o idee inspirată și, după un timp (luni sau câțiva ani) ajung să își vândă afacerea sau să o închidă din pricina faptului că rezultatul financiar nu se apropie de cel anticipat ori frizează dezastrul, în pofida ideii valide de business antreprenorial.
Echipa Adaptive Management Digital a creat aplicațiile ca Adaptive Management Financial și Adaptive Management Tool pentru pune la dispoziția antreprenorilor români instrumente utile, valide și robuste, ce le vor permite să identifice și să evite pierderile cât mai repede și, simultan, să se orienteze în mod coerent și sustenabil către profit.
